Isus și ucenicii! ! (2... )

Isus ucenicii mult își iubea
Zile lumină cu ei era,
Dar și noaptea, ca-n grădina Ghetsimani,
În noaptea-n care, s-a lăsat prins
Trădat pentru bani,
Isus încă nu-i lăsa orfani,
Veghea lângă ei, pe haină întins
Doar că-n acea noapte,
Cel fără păcat
Era de-a dreptul, înspăimântat
Moartea i se apropia
Și Domnul, tot ce-o să vină peste
Sine știa...
Se depărta uneori, singuri, lăsându-i
Un timp în care se ruga.
Odată doar trei, ucenici erau lângă El,
Petru, Iacov și Ioan
Când, chip de slavă, Isus îmbrăca
Împreună cu Moise și Ilie,
În vedenie cerească, li se arăta
Spre spori a Domnului, tărie
În lupta, sufletească, din noaptea cea grea.
Căci Domnul cunoștea, tot ce va urma Să fie! ! ...
Cei trei ucenici, foarte surprinși
De-acea, cerească Lumină,
A unui nor foarte, strălucitor
În care apăruse, Domnul, în slavă deplină! ! ! ...
Alături de cei doi ce teama-i alină,
Îi zăpăcise pe-ai săi ucenici însoțitori,
În sufletul, cărora adânc, se împrimă
Scena din viitorul lor de muritori/
Nemuritori! ! ! ...
Ca mai apoi Ilie și Moise să fie iar
Acoperiți de nori! ...
Isus le-a cerut nimănui, să nu spuie
Ce au văzut și nu întâmplător.
Asta s-a întîmplat, sus pe munte,
Cu cei trei ucenici și Domnul Hristos,
Ca de Domnul, mai abitir să asculte,
Mai apoi, coborau pe munte mai jos.
Aici ceilalți ucenici, au încercat
Să vindece un îndrăcit,
Dar, niciunul dintre ei, n-a reușit
Atunci au prins a-l întreba(pe Domnul lor Cel biruitor)
De ce demonii nu i-au putut Îndepărta, din acel copil? ? ...
E de reținut răspunsul, pe de rost...
”Acest fel de demoni nu ies decât
Cu rugăciuni și cu post! ! ... ”

După ce Isus depărtat de ei, se ruga
De fiecare dată la ucenici, se-ntorcea
Îi iubea pe ai Săi,
Și ca oameni simpli, aleși dintre iudei
Se-ntrebau care să fie mai mare-ntre ei? ? ! ...
Gândind ca oricare, dintre Iudei.

Încât la cină, El l-a arătat,
Să-nvețe care, din ei e mai, mare
Și-astfel, până la brâu, s-a dezbrăcat
Luând, un lighean cu apă,
Și un ștergar curat,
A prins, să-i spele, pe picioare
El Cel mai mare Împărat,
Care oamenii, i-a răscumpărat! ! ! ...
Plătindu-le fiecare păcat,
Se comporta-ntre, ei ca un oarecare,
Rob al lui DUMNEZEU și al lor, se arăta
Li se arătase gazdă primitoare,
Atunci când cu ștergarul, de la brâu
Pe picioare îi ștergea! ! ...
Curați să fie la, Cina-mbietoare,
La ceasul acela de mâncare.
La masa, din seara asta deosebită,
Iisus a rupt și binecuvântat o pită,
După ce spre, Tatăl a-nnălțat-o
La fel, cupa cu vin, a binecuvântat-o.
Pâinea a împărțit-o la ucenicii săi
Și a rostit:
-”-Luați mâncați acesta este trupul Meu al Legii celei noi”
Care se frânge pentru voi.
Și-apoi, Fiul Divin,
Le-a-ntins, cupa cu vin
Zicând: ”
”-Beți dintru acesta toți acesta este sângele Meu.
Vinul, înălțat la DUMNEZEU.
Ei trupul și sângele au luat
Din mâna Celui Binecuvântat și -Adevărat! ! ! ...
De ce Învățătorul, atâta cinste le-arăta
Încât la Masa Sa El îi servea! ? ...
Când iată că adăuga
”Să faceți aceasta spre pomenirea mea! ! ... ”
Și să vă iubiți unul, pe altul cum v-am
Iubit Eu, le-a poruncit lor,
Fiul lui DUMNEZEU. (Să ne-ntrebăm și noi acum
Aflați la început de drum)
Cine-i mai mare-n casa sa
Oare e Cel, ce pe ceilalți pe picioare-i spăla? ?
Și pe toți îi binecuvânta! ...
Spre Slava Lui Yehowah? ? ! ...
Bine ar fi să fie așa...
Dar am putea noi oare,
Până la marea, sărbătoare a învierii
Făr-a trece prin culmile durerii,
A ne sacrifica și mărturisi,
Unul altuia, și a ne ruga spre Slava și pomenirea Sa! ? ? ...
(Fiindcă jertfa Sa
Cu-adevărat e cea ce viață ne va da! ! . .)
Atunci, Fața Sa, strălucind ca soarele
O vom vedea...
În sfântă Împărăția Sa.
Isus ucenicii atât și-a iubit
Încât pentru viața, lor a murit.
Luând Cina, pe Domnul vom pomeni
Așteptându-L cu făclii aprinse,
Noapte și zi până pe nori iar va veni! ! ! ...
Dar ceasul și ziua doar, Tatăl le va ști! ...
Cu mare fericire știm însă că-L vom primi! ! ! ...

Moldovan Pavel
01.05. 2024.